știu că-ți place mult să mergi la cafenea dar nu oriunde ci în locul acela cu totul special de la Universitate pe care ni l-a descoperit într-o seară când la bibliotecă închisese Cristina cea cu părul în falduri grele de catifea neagră eu zic să mergem chiar azi doar noi doi să ne așezăm la … Continuă lectura La cafenea

existență de om bolnav cronic o zi mai bună soare strălucitor cer clar nesfârșit al spiritului slăbit din strânsoare apoi o zi sau două trei patru cine mai știe de cădere în abisul pâclos al neputinței mantie de plumb curând te voi lepăda de pe umerii mei încovoiați într-o clipă vei luneca în cenușă te … Continuă lectura Curând

– Ce te mai doare azi, iubito, Ce alt amar nemai´cercat? Ce te apasă, dosădito, De plânsul iarăși te-a-necat? – Mă doare ziua asta nouă Cu aripile muiate-n rouă Cu liniștea-i încremenită Ce-o clipă pare-nveșnicită. Mă dor difuz, ca într-o ceață, Trecut și viitor de-a valma, Tot căutând a vieții-mi soarță Spre a-i citi, cuminte, … Continuă lectura Ce te mai doare azi?

Boț de catifea Cu ochii de stea Boț de chihlimbar Cu ochi de cleștar. Când somnoroasă, Leneș mieroasă, Când zvăpăiată, Zână șireată! Ce bucurie Să te tot ție Brațele-mi strânse În zile plânse. Ești curăția Credincioșia Celor apuse Dară neșterse. O picătură De veșnicie Din cer frântură Copilărie. M-aș pierde în joc – Să fie-așa … Continuă lectura Copilărie (Boț de catifea)