---

De fiecare dată când îmi spui te iubesc
Fără să vreau inima mi se mai
Strânge puțin
O simt trăgându-mă în jos ca o ancoră
Ruginită
Dinăuntru strivitoare
Amenințând să mă înece
În autouitare

Aș vrea să închid ochii strâns
Și să uit
Deadline-ul până la care ar trebui
Să învăț să iubesc înapoi
Dar timpul se scurge și tu
Nu pierzi nicio ocazie să-mi arăți
Mișcarea de rotație a limbilor ceasului tău
Rolex auriu

Ironia e că da te iubesc
Deși nu în felul acela
Pe care toți îl vor cu disperare
Dar te văd te aud te simt
Ca suflet întâi și ca ființă umană
Și sincer
Mi-aș dori să te fac fericit
Dacă asta nu m-ar costa
Tot restul vieții
Pe care fără îndoială l-aș petrece
În colivia poleită cu visele tale
Ale cărei porți le aud deja
Zăngănind
Abia așteptându-mă să le trec pragul

Așa că tac și zâmbesc amar
Îmi duc cu stoicism reproșurile
Pentru fiecare te iubesc
Nerostit
Te las să te amăgești
Crezând că am inima de piatră
Sau dimpotrivă
Plină de o lavă fierbinte
Ce va să erupă negreşit
Dar care acum timidă
Încă mai mocnește 

Te las fiindcă pentru moment e
Mai ușor decât să îmbrac
A nu știu câta oară armura
Ca să-mi apăr greu câștigata
Libertate de a iubi
Sau nu 

Ce pe dos e totul
Și eu care credeam că iubirea-i
Făcută să te învețe să zbori

(2024)

© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.