---

S-a așezat în prag
Tremurând
Chircit
La picioarele tale
Implorând din tăcute
Și umede
Nespus de umede
Priviri
Să-i lași ușa între
Deschisă
Măcar atât
Pentru început
Dacă acum chiar nu poți
Să-l poftești înăuntru

A rătăcit atâta prin
Locuri pustii
Unde nici câinii
Nu latră
Nici cocoșul
Nu cântă
Uitat de lume
Sau poate doar
De tine
Căci și tu ești
O lume întreagă

Dar iată că azi
S-a întors acasă
De departe
L-ai adulmecat
Tu însăți ca o fiară
Speriată
De prin faldurile tăcerii
Încremenite
I-ai desprins scheunatul
Ce stă să irumpă
Din gâtleju-i uscat

Și te-ai temut
Recunoaște
Inima ți s-a strâns
Înfiorată
Gândindu-te ce vei
Face cu el
Dacă îl vei lua
Numaidecât în brațe
Legănându-l pe ritmul
Unui cântec de leagăn
Încă nescris
Dar atât de primitor
Și-ostoitor
În spațiul imens
Al necuvintelor

Sau poate că
Dimpotrivă
Îl vei azvârli într-o
Clipă
Pentru a nu știu
Câta oară
În deșertul înghețat
Al unei mereu sforțate
Neaduceri aminte

Bineînțeles că încă
Nu te-ai decis
O cumpănă doar
Ți-e totul
În clipa asta te
Mulțumești să-l privești
În ochi
Fără zâmbet
Îi spui sincer
Că nu știi cum
Să faci
Să-i clădești
Să-i scobești
Un locșor
În viața-ți și-așa
Prea plină
Prea grea

Iar plânsul tău
Neplâns
Dar fără preget
Strâns
Picătură cu picătură
De ani
De secole
De eoni
Își coboară pleoapele
Tremurat
Apăsat
În semn de tristă
Și mută
Înțelegere
Etern ghemuit la poarta
Inimii tale

(2023)

© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.