
uneori când începi să simți
apăsat
că cerul poate chiar
te-a uitat
se mai găsește un înger
să se-ndure
să lase iar să-ți cadă
pe creștet în palme pe stradă
câțiva
doar câțiva
cu-atât mai prețioși așa
fulgi de zăpadă
nu ultimii de
pe lume
speri cu ardoare
ci de-abia primii
ce ți s-or prinde
iarna asta în păr
jucăuș
binevoitor
cu zâmbete sclipitoare
și-un aer senin
de clipe
nemuritoare
în paranteza asta mică
ce s-a deschis
știi precis
numai
și numai pentru tine
puțin după ora 12
noaptea
într-o marți spre miercuri
de februarie
iată că poți din nou
să râzi
să plângi
în hohote cuminți
abia auzite
să șoptești văzduhului
ca altădată
mulțumesc
mulțumesc
te iubesc
și ce moment mai bun
decât
o noapte cu lună
aproape plină
stropită cochet
poate chiar indiscret
c-un parfum arăbesc
un melanj persistent
floral-lemnos
la sfârșit cu o notă
delicioasă de vișine
coapte
(2023)
© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.