uneori frânturi 
de poeme se
cristalizează pe nesimțite 
într-un zumzet 
d-alb
desprins sau cuprins
din sau în 
muzica inefabilă 
a sferelor
ca un time-lapse sublim
al deschiderii unei flori
sau al fugii de nori
dar cine are timp
să se oprească în loc
să tacă 
apoi să asculte privind 
cu gura căscată 
prin țesătura subțiată
a eternității 

uneori frânturi 
de poeme se
aprind într-o clipire
scăpate printre degete
din incandescența trăirii 
nemuritorului acum 
trosnesc în aer 
chicotind 
sunt scântei-copii  
la fel de zglobii
și făr' de astâmpăr
bune de ținut în mâini 
de încălzit inima 
de luminat fața  
și de lins rănile 
ca o cană de vin fiert când 
totul în jur e cotropit 
de îngheț 
dar cine are timp
să se oprească în loc
să le privească în ochi
să le mângâie cu tandrețe 
și să le retrăiască  
de fiecare dată 
mai adânc 

uneori frânturi 
de poeme se
întrețes unduios
în spirale diafane
dar perfect analizabile 
matematic
în camera din spate 
a minții 
sau a inimii
Animus sau Anima
poate că nici nu contează
poate că pur și simplu 
Psyche
dar cine are timp
să se oprească în loc 
să meargă să facă ordine
în camera din spate 
să aleagă bobul de neghină
să facă lumină
să lase să pătrundă 
aerul curat
și oaspeții 

(2021)

Sursă foto: Million-wallpapers.com

© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.