multă vreme ți-am observat 
doar zâmbetul 
fără el nu cred că te-aș fi 
recunoscut 
pe stradă sau în mulțime 
era calin și curat 
ca o cană de lapte dulce 
și cald
în îmbrățișarea palmelor 
unui călător ostenit 
și-nfrigurat 
bineînțeles că l-am primit 
zâmbind la rândul meu
cu bucurie și recunoștință 
poate puțin stânjenită
în sinea mea
dar altfel
destul de firesc
eram convinsă că asta 
li se oferă pe tavă 
tuturor celor care 
îți trec pragul
așa că m-am așezat liniștită 
într-un colț al meu
zâmbetul de lapte 
l-am amestecat cu seninătate
în ceașca izvorâtoare 
de miresme îmbietoare 
fără să mă întreb dacă 
la următoarea 
aveam să primesc altul 
sau nu

***
odată țin minte că am privit 
în urmă 
nici eu n-am înțeles de ce
te-am văzut 
făcându-mi cu mâna 
m-am mirat
apoi ți-am făcut și eu  
înapoi 
atunci m-am întrebat
prima oară cu adevărat 
dacă e ceva
nu m-am frământat totuși 
prea mult
am luat în brațe vechiul
și găunosul răspuns   
că nu
doar mi se pare mie
ce mai mult să fie 
o pavăză infamă 
care mai degrabă sugrumă 
decât protejează 
celelalte gânduri le-am pus 
la culcare
le-am învelit cu tandrețe 
îngăduitoare 
așezându-le pe frunte 
câte-o sărutare stingheră 
și fugară 
de teamă să nu mă molipsesc
de la niște copii prea visători 
care încă nu știu ce e viața 
o vreme totul a decurs
cam ca mai înainte 
același schimb cuminte 
de zâmbete și cuvinte
până când într-o zi
tu nefiind
am simțit ceva lipsind
și m-am întrebat de ce
m-a cuprins întristarea
de atunci lucrurile s-au schimbat 
au trecut în lumina 
blând dezvelitoare a gândirii 
iar după a venit confirmarea
deși nerostită

***
a urmat o vară 
sau jumătate
de zâmbete reciproce 
unele îmbujorate
altele mai îndrăznețe  
de stângăcii mai bine 
sau mai prost deghizate 
de seri întârziate 
ca niciodată 
cu gust răcoritor amărui 
de grapefruit roz
dar amestecat și cu alte culori 
mai tari
așa cum îmi plac mie 
scoase de la naftalină 
fiecare cu rostul 
și simțirea ei
o vară de lumină caldă
aur expandat
imponderabil 
străveziu revărsat pe trotuar
și spart în mii de alte
mărunte sclipiri 
acoperământ feeric 
sub care am învățat 
că și cu tăcerea 
te poți hrăni 
cel puțin o vreme
o vară de emoții temperamentale
suitoare și coborâtoare
de așteptare 
răbdătoare și nerăbdătoare 

***
ultima oară când 
nu te-am văzut 
eram deja mai puternică 
și decât mă simțeam 
doar căzusem și mă ridicasem  
de câteva ori
iar întâlnirile ratate 
vreo patru-cinci-șase 
șanse 
mă învățaseră că nu aveam 
dreptul de a mă pierde
pe mine 
mi-am adunat deci puterile
și am apărut iarăși 
veselă 
poate un pic forțat 
prin tăria voinței 
dar falsă cred că nu 
am râs 
am glumit
am zâmbit 
așteptându-te pe furiș 
căutând cu coada ochiului
în cercul obișnuit de lumină  
cu urechea ciulită 
să prind o voce-anumită 
la un moment dat am înțeles 
că n-ai să vii
am fost tare
nu m-am prăbușit 
nici măcar pe dinăuntru 
ca altădată 
m-am gândit iarăși  
că lasă 
să am răbdare 
măcar până data viitoare 
atâta doar că printre vorbe 
și râsete
mai mult sau mai puțin 
de suprafață 
dintr-odată m-am trezit 
aruncată 
la granița blurată 
dintre două lumi
două posibilități 
două realități 
bătută de vânturi contrare
fără vreo ancoră 
pe un mal sau pe un altul
deasupră-mi se arcuia
prelung și deschis 
ca un șarpe de fum 
gri-verzui
o întrebare-ecou
sunând a gol 
căutând răspuns 
ai fost sau n-ai fost
erai sau nu erai?

***
au trecut de-atunci niște luni 
pline și de zile 
în seara asta mi-am făcut eu o cafea  
fără lapte 
doar cu puțină scorțișoară 
dulceață în cadențe exotice
m-am dat cu același parfum 
care nu știu dacă-ți plăcea 
mi-am pus inelul cu piatră roșie 
în formă de lacrimă înghețată 
dar de data asta 
doar pentru mine 
și iată 
în sfârșit am simțit 
că pot să mă așez
să torn 
și povestea asta în forme 
de cuvinte 
timpul care a trecut 
cu toate ne-întâmplările sale
n-a pregetat să arate 
pe tăcute  
prin fapte
în ce parte s-a înclinat 
balanța 
de ce-ul tău cred că l-am înțeles 
într-un final 
pe al meu 
mereu spre înalt îndreptat 
încă nu l-am elucidat 
dar eu deja m-am obișnuit 
să mă ascund 
și să mă caut 
printre văluri și mistere 
dincolo de toate 
da
astăzi totuși mă bucur 
de zâmbetul calin și curat 
ca o cană de lapte dulce 
și cald
pentru călătorul ostenit 
și-nfrigurat
chiar dacă asupră-i stăruie 
același nelămurit 
ai fost tu oare
sau n-ai fost?

(2021)

Sursă foto: Million-wallpapers.com

© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.