aseară am încercat să ucid
iubirea iscată 
cu o singură scânteie 
aidoma unui fulger
într-o pădure uscată
de ani de neploaie însetată 
da 
am încercat s-o ucid 
după ce am înțeles 
în sfârșit 
că nu-și poate primi 
oglindirea
nu una plină
nu una deplină  
cel puțin nu acum
nu știu dacă niciodată
(căci îmi pare 
că pe undeva 
tot a rămas o portiță 
întredeschisă)
m-am gândit că 
s-o înăbuș ar fi 
soluția cea mai simplă 
mult mai ușoară decât 
să îndes și asta 
în sertarul ascuns 
al întrebărilor fără răspuns 
prea multe De ce-uri 
date deoparte
amânate pe termen nedefinit 
și toate cer Răbdare 
și toate cer Credință 
și toate cer Speranță 
poate nu te-ar surprinde să afli
că tentativa mea de omor
cu premeditare 
și sânge rece 
a eșuat 
motivul e simplu
dacă aș fi ucis-o acum
în plină vâlvătaie
n-ar fi murit doar ea 
iubirea în sine
ci și o parte din mine 
partea aceea sugrumată 
demult îngropată
dar iată că reînviată 
căci atâta timp cât 
arde
de fapt trăiește 
tot nemistuită  
așa că am ascultat 
sfatul acela imposibil 
mai apăsător decât 
povara lui Sisif 
să las dragostea asta 
să trăiască 
atât cât va vrea ea
sau cât 
va vrea Cel de Sus
iar eu 
să-mi văd de drum 
să-mi văd de mine
să-nvăț cine sunt
la fel cum și tu
știu că ai nevoie 
și poate curând 
sau poate nicicând 
ne vom revedea
cu adevărat pregătiți 
de un nou drum 
dar acum 
ah acum 
trebuie să deprind 
arta de a trăi 
nici sperând 
nici nesperând 
și sperând 
și nesperând 

Sursă foto: Pixabay.com

© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.