știu că-ți place mult
să mergi la cafenea
dar nu oriunde
ci în locul acela 
cu totul special 
de la Universitate
pe care ni l-a descoperit
într-o seară 
când la bibliotecă 
închisese
Cristina cea cu părul 
în falduri grele 
de catifea neagră

eu zic să mergem chiar azi
doar noi doi
să ne așezăm la masa 
cu picioare din fier forjat
cu pedală și roată 
de mașină de cusut 
marca Zinger
cum avea și bunica
din partea mamei
care era croitoreasă

o să-ți fac eu cinste
cu o cafea cu lapte
c-un latte
și-o să cer să-ți aducă
și caramelul sărat
de care te-ai îndrăgostit
la prima degustare
deși eu eram convinsă
că nici ție nu-ți place
cafeaua îndulcită

eu o să-mi iau
cred 
eternul meu ceai verde 
cu lămâie
de data asta din frunze
elegant infuzate
și nu plicurile ordinare
în sensul originar
al cuvântului
plicuri pentru oameni
distrați și grăbiți

o să ne prefacem
că nu mai e nimeni
la mesele din jur
nimeni care să se uite 
ciudat la noi
fiindcă părem
una și aceeași ființă
o să zâmbim discret
și-o să ne vedem
de ale noastre

pentru că tu ești 
dintre noi mai tăcut
o să te las să începi
aș vrea să-mi spui 
cum ți-a fost săptămâna
care a trecut 
cum mai ești
ce te mai doare
poate spatele
poate capul
poate inima

eu o să mă străduiesc
să nu vorbesc prea mult
ci mai degrabă
să ascult
știu că de obicei
când suntem singuri
doar gura mea
se-aude

vom putea sta la cafenea
cât vei vrea tu
nu ne grăbește nimeni
căci azi e o sâmbătă
și timpul câteodată
sâmbăta 
sau dimineața devreme
dacă te trezești înainte de șase
mai stă în loc
nu știu dacă o face 
intenționat
sau pur și simplu mai uită 
să treacă
că doar are și el de-acuma 
o vârstă

vorbind mai mult
din priviri
vom pedala pe tăcute 
la vechea carcasă
a mașinii de cusut 
ca și cum ne-am putea 
înjgheba 
viața de la-nceput 
ca pe o haină pe care 
o strici
ca să o faci mai bună 

să nu te superi
dacă până la urmă
n-o să ne iasă
cum ne-am gândit 
căci știm amândoi
că nu putem să înnoim 
ce-a fost
trecutul putem 
cel mult să-l cârpim 
pe ici pe colo
cu petece zdravene
de iertare

va fi doar un exercițiu 
de imaginație
pentru un viitor
în care poate 
vom învăța în sfârșit 
să ne completăm 
întocmai 
ca două piese 
de puzzle
perfect decupate
pentru a-și umple 
reciproc
spațiile goale

(din așezarea sufletului cu trupul) 

(2019)

© Copyright: Acest text reprezintă o creație de natură intelectuală și este protejat de legislația în vigoare privind drepturile de autor. Citarea parțială sau preluarea sa integrală este permisă numai cu precizarea numelui autorului – iar, în mediul online, cu indicarea sursei electronice.