După mai bine de un an de zile de pauză, ieri seară m-am învrednicit și eu să-l ascult pe domnul Președinte. Linkul de Youtube mi l-a trimis un prieten, că televizor nu am (din convingere personală, nu de altceva). Acum pot spune că am înțeles, în sfârșit, cum stau lucrurile în vremurile astea – și, mai ales, pe ce se bazează argumentele în care ne vine „împachetată” (ceea ce ni se prezintă ca fiind) SALVAREA UNIVERSALĂ (mai ceva decât Dumnezeu, nu pot să nu constat). Am înțeles, carevasăzică, cum că „vaccinarea este singura soluție”, (implicit) că orice argument logic împotriva acesteia a fost spulberat, iar orice voce care își permite să ridice semne de întrebare în această privință proliferează musai “fake news”.

Am mai notat că, da, „este alarmantă lipsa de acțiuni concrete din partea autorităților”. Dar, de fapt, VINA este a celor care, „contestând cu premeditare sau din ignoranță vaccinurile, sunt indirect responsabili și vinovați de suferința semenilor pe care, chipurile, încearcă să-i salveze de efecte secundare adverse… imaginare” (pauză actoricească, studiată, înainte de „chipurile”, dar, mai ales, de „imaginare”). (Mărturisesc că aici am avut un soi de revelație, văzând cam de unde își trage seva elanul ăsta atât de tranșant acuzator din spațiul public.)

A, să nu uit: am mai priceput și că, nefiind nici măcar demn de menționat de un președinte de stat, de TRATAMENTUL bolii ăsteia nu se poate pune problema. Probabil, până și îndrăzneala de a te GÂNDI sau a SPERA la așa ceva este o inepție, curând încadrabilă în categoria “fake news”. (Dacă stau să mă gândesc bine, chiar azi am văzut sharuit pe FB un discurs – oficial! – în această direcție.)

Deci, din nou, „vaccinarea este singura soluție”.

Azi n-am mai avut spiritul civic de a asculta intervenția domnului P., în urma discuției sale cu „specialiștii”. Citind știrea de pe Mediafax, constat că miezul discursului (de fapt, miza sa persuasivă) a fost același, respectiv că „singura soluție este vaccinarea”. De aici urmează, logic, faptul că „până se conving românii să se vaccineze, este nevoie de restricții”.

(E vorba doar de convingere, așadar, nu de manipulare sau forțare – că într-un stat democratic cum ar putea exista așa ceva?!?!?!)

Ca la copiii mici, e nevoie de o reiterare a strategiei „parentale” autoritare: „În timpul zilei, la majoritatea activităților, accesul va fi permis numai cu certificatul verde, iar cei nevaccinați, din păcate, vor avea o sumedenie de restricții”. (Ah, acest empatic, părintesc, „din păcate”!) Ca să luăm lucrurile cu binișorul, rămâne de văzut cum va arăta acea minoritate de activități pentru care NU se va aplica excluderea nevaccinaților. În afară de statul în casă, bineînțeles – care, cel puțin deocamdată, nu se vede amenințat (să fim recunoscători, zic!).

Ne bazăm deci, în continuare, pe această (reinventată) mână de fier în mănușă de catifea. Ea este sprijinul nostru. Ce dacă e, mai degrabă, o „gheară”. Ce dacă mănușa-i tot mai zdrențuită, de răzbat prin ea fiorii reci, metalici. Treaba e că, în mod fantastic, hipnotizant, atingerea suavă a infamelor rămășițe de catifea încă… seduce.

Sursă foto: Pixabay.com