Pentru că am văzut diverse postări împotriva păcătoșilor de nevaccinați în spațiul ăsta privato-public care este Facebook-ul, m-am gândit să fac, la grămadă, o mică analiză a argumentelor folosite în discursurile de acest gen proliferate în ultima vreme. O să încep cu ceea ce (mi se pare că) izbește cel mai tare, anume cu așa-zisele „falacii” (falacios = înșelător) sau „pseudoargumente” (pseudo = fals) discutate de teoreticienii din domeniu.

Din ce am apucat eu să citesc, cred că cel mai folosit este argumentum ad baculum (lat. baculum = băț, bâtă). Acestuia îi corespunde orice încercare de a convinge prin forță, anume prin apelul la amenințări, directe sau mai voalate, inclusiv injurii. Adică de la clasicul „Dacă nu gândești ca mine înseamnă că ești prost!”, până la mai noul (și extrem de popularul!) „Las’ că vezi tu cum o mierlești dacă nu faci ca mine!”. Subliniez că toate „falaciile” sunt, prin definiție, argumente defectuoase, dat fiind că ele mizează pe supralicitarea laturii emoționale (adesea prin stârnirea unor emoții negative), în detrimentul celei raționale. Din acest motiv, ele sunt, de fapt, tehnici de intimidare a „oponentului” – și, deci, încercări de manipulare.

Cu alte cuvinte, poți să mă faci „prost”, „needucat”, „idiot”, „țăran”, „conspiraționist”, „șoșoc” sau Dumnezeu mai știe cum, explicit sau implicit, până faci scurtă la limbă sau la mână (în funcție de ce folosești pentru a-ți profera injuriile): prin asta nu vei face decât să atragi atenția asupra nevolniciei argumentării tale. Ah, și oare nu te gândești, în elanul tău denigrator generalizant, că printre ăia 70% dintre români care nu s-au vaccinat până acum (nu mai zic de reprezentanții altor nații) s-or găsi și câțiva în măsură să-ți dea clasă (cu grație!) pe plan intelectual?

O altă „falacie” folosită la ordinea zilei împotriva nevaccinaților este invocarea autorității (argumentum ab auctoritate), un raționament logic care poate fi rezumat astfel: „Cutare lucru este bun/adevărat (sau invers) pentru că așa zice X”. În cazul de față, autoritatea este, la un nivel macro, ȘTIINȚA, iar, la un nivel micro, MEDICII (adesea luați ca ansamblu, uneori individual). Deși ambele instanțe menționate pot constitui o sursă de inspirație/informare pentru preluarea/formularea unor (sub)puncte valide în argumentare, simpla trimitere la acestea (făcută adesea în gol) NU este suficientă.

(În paranteză fie spus, vreau să reamintesc celor care poate au uitat că ȘTIINȚA NU ESTE DUMNEZEU, ci un cumul dinamic – și limitat! – de cunoștințe și teorii: nu o dată s-a întâmplat, în decursul istoriei, ca o teorie considerată vreme îndelungată un adevăr absolut să fie dată peste cap de o nouă descoperire. În ceea ce-i privește pe medici, și ei sunt oameni și pot greși: fix de-aia există procese de malpraxis! În plus, dacă veți privi mai atent în jur, veți vedea că nu toți medicii susțin sus și tare vaccinurile împotriva Covid – ba unii îndrăznesc chiar să se exprime împotriva lor.)

Acum, că am dat la o parte aceste „falacii”, să vorbim puțin despre cum ar trebui să arate, de fapt, o argumentare sănătoasă în chestiunea care ne interesează. Din punctul meu de vedere, sunt trei aspecte majore care ar putea fi folosite, în mod îndreptățit, de către cei care susțin noile vaccinuri împotriva Covid.

1. Vaccinurile te protejează de boală.

Chestiunea asta s-a susținut la un moment dat, dar acum s-a dovedit că nu este adevărată.

2. Vaccinurile te împiedică să dai boala mai departe.

La fel, și asta s-a susținut la un moment dat, dar acum se vede că nu este cazul.

3. Vaccinurile te protejează împotriva formelor grave ale bolii și/sau de moarte.

Și de data asta, realitatea arată că și cei vaccinați pot face forme grave ale bolii și pot chiar muri. Totuși, consider că prima parte a argumentului acestuia este admisibilă, într-o oarecare măsură, fie și din simplul motiv că nu îi putem confirma sau infirma veridicitatea. Da, teoretic sunt șanse ca oamenii să facă forme mai ușoare ale bolii datorită vaccinurilor. Totuși, nu putem testa asta, la modul realist, pentru că nu știm cum ar reacționa ACELAȘI ORGANISM la prima infectare cu virusul, atât fără, cât și cu vaccin.

Deci cam astea sunt cele trei mari argumente ce pot fi aduse, la modul obiectiv, unei persoane care nu vrea să se vaccineze, din varii motive. (Din punct de vedere etic, însă, ele trebuie folosite doar în scopul convingerii, nu al manipulării sau al forțării!) Dintre ele, vedem că doar cel de-al treilea poate sta, cât de cât, în picioare.

În fața acestuia din urmă, însă, o persoană ca mine poate veni să zică: dar dacă eu sunt dispus(ă) să-mi asum riscul (teoretic) de a face o formă mai gravă a bolii (și chiar de a muri), ce ai cu mine, că e viața mea? Pentru că nu-mi mai pot imputa că așa o să-i infectez pe alții (de vreme ce și vaccinații pot face asta), unii se grăbesc acum să răspundă: păi din cauza ta se vor umple până la refuz secțiile de ATI, se va prăbuși sistemul sanitar, iar eu, copilul meu sau familia mea nu vom putea beneficia de tratament!!! (*)

La care eu voi replica (inspirată, recunosc, de o postare „vaccinistă” lecturată recent): sunt dispusă să-ți semnez o declarație pe propria răspundere că, dacă mă îmbolnăvesc, refuz să merg la ATI – și dacă e cazul, chiar la spital. Vei fi fericit atunci, mă vei lăsa, oare, în pace?

Înainte de a încheia, voi mai aduce în discuție un alt raționament pe care l-am văzut, zilele astea, vânturat încoace și-ncolo pe FB. Redus la esențe, ăsta sună cam așa: „Vaccinați-vă și voi, ca să scăpăm de restricții!”. Vine la pachet cu reproșul, exprimat sau insinuat, în moduri mai mult sau mai puțin agresive, că dacă nu te vaccinezi ești, automat, întruchiparea egoismului (*). (Precizez aici că mi se pare că cei care dau vina pe nevaccinați pentru restricțiile actuale – și, eventual, pentru întreaga pandemie – sunt echivalentul copiilor abuzați în familie, a căror reacție este să-i abuzeze ei înșiși, pe terenul de joacă, pe cei pe care îi consideră mai slabi decât ei.)

Nu o să dau contraargumente la punctul ăsta, deși ele există. Asta pentru că de aici se deschide, de fapt, o altă linie de argumentație. Ea implică acceptarea automată, conștientă sau subconștientă, a unei premise tacite: tot tam-tamul în direcția vaccinării nu are de-a face, de fapt, cu sănătatea, nu în mod esențial, ci cu… altceva.

Din punctul meu de vedere, fix în direcția asta ne conduce simplul fapt că există o atât de mare presiune, exclusiv în direcția vaccinării, în condițiile în care există moduri eficiente de a trata și chiar de a preveni boala asta (soluții care sunt date, însă, în mod convenabil, la spate). O atare presiune – exercitată prin frică, restricții, dar și prin recompense, exact ca într-un experiment de laborator – pe mine, una, nu poate să nu mă pună pe gânduri.

De fapt, nu mă face decât să mă întreb, și mai abitir: DE CE????????????

Sursă foto: Pixabay.com